ION RA?IU

(6 iunie 1917 – 17 ianuarie 2000)

Ion Ra?iu a fost o personalitate polivalent?, binecunoscut ca politician, om de afaceri, avocat, jurnalist, scriitor ?i filantrop. Jurnalist de pres? ?i radio, autor al multor volume politice precum ?i al unor piese de teatru, Ion Ra?iu a fost ?i un om de afaceri de succes, în domeniul transporturilor maritime ?i imobiliare. Imediat dup? Revolu?ia din 1989 s-a întors în Romania pentru a continua lupta împotriva r?m??i?elor elitei comuniste. A fost ales deputat în Parlamentul României, reprezentând municipiul Cluj ?i apoi Arad, devenind dup? aceea vicepre?edinte al Camerei Deputa?ilor. Ion Ra?iu a candidat de asemenea pentru pre?edin?ia României ?i a fost un ambasador al României, negociator al integr?rii ??rii sale în structurile NATO. O fotogalerie cu o serie de imagini inedite din via?a lui Ion Ra?iu poate fi g?sit? accesând acest link. Credo-ul democratic al lui Ion Ra?iu „Chintesen?a democra?iei se poate exprima într-o singur? fraz?: voi lupta pân? la ultima mea pic?tur? de sânge ca s? ai dreptul s? nu fii de acord cu mine.“ Fraza a fost rostit? pentru prima oar? într-un interviu luat de Emanuel Valeriu pentru Televiziunea Român? ?i difuzat când Ion Ra?iu era în campanie electoral? pentru func?ia de Pre?edinte în primele alegeri democratice din România, în mai 1990. Ion Ra?iu a fost un constant ?i acerb opozant al dictaturii comuniste din România ?i al lui Nicolae Ceau?escu. Ca pre?edinte al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, vocea lui s-a ridicat de nenum?rate ori împotriva abuzurilor puterii de la Bucure?ti. • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • Ion Ra?iu s-a n?scut la Turda, pe data de 6 iunie 1917. A absolvit Dreptul la Cluj ?i apoi a intrat în armat?, studiind la ?coala de ofi?eri de artilerie. În aprilie 1940 a intrat în serviciul diplomatic ?i a fost trimis la Londra pe postul de cancelar diurnist al Lega?iei române, sub conducerea Ministrului Plenipoten?iar Viorel V. Tilea. La pu?in? vreme dup? sosirea sa în Anglia, odat? cu alinierea României cu puterile Axei, tân?rul Ra?iu a demisionat ?i a ob?inut azil politic în Marea Britanie. A câ?tigat o burs? ?i ?i-a continuat studiile, de data aceasta ?tiin?ele economice, la St. John’s College din Cambridge. În 1945 s-a c?s?torit la Londra cu Elisabeth Pilkington. Dup? venirea la putere a comuni?tilor în România, în 1947, Ion Ra?iu a ales s? r?mân? în exil la Londra. Înc? din timpul celui de-al doilea r?zboi mondial, s-a al?turat luptei împotriva totalitarismului de orice culoare politic?, contribuind la formarea Central European Student and Youth Society. Spre sfâr?itul anilor 1950, Ion Ra?iu a început s? publice pe cont propriu Presa Român? Liber? (The Free Romanian Press), un buletin de ?tiri s?pt?mânal. A colaborat în mod constant cu serviciul român al BBC, cu Radio Europa Liber? ?i cu Vocea Americii. În 1957, a publicat „Policy for the West“, o carte de mare succes prin care a criticat atitudinea Occidentului fa?? de Uniunea Sovietic? ?i comunism. În 1975, anul în care a publicat „Contemporary Romania“, Ion Ra?iu a decis s?-?i dedice toat? energia luptei pentru o Românie liber?, democratic?. A jucat un rol decisiv în înfiin?area Uniunii Mondiale a Românilor Liberi. A fost ales pre?edintele acestei organiza?ii în cadrul primului congres ?inut la Geneva în 1984. Imediat dup? aceea a început s? publice Românul Liber / The Free Romanian, un ziar lunar cu edi?ii în român? ?i englez?. Acest ziar a fost, în cuvintele lui Ion Ra?iu, „locul unde am putut prezenta problemele României; aici am antamat ?i discutat toate problemele majore ?i le-am prezentat întregii lumi libere. Românul Liber a fost primit, ?i este primit în continuare [în 1990], de toate cancelariile occidentale, de toate marile ziare, ?i am avut nenum?rate articole preluate.“ Dup? întoarcerea în România în 1990, Ion Ra?iu a fost nominalizat candidatul la pre?edin?ie al Partidului Na?ional T?r?nesc, Cre?tin ?i Democrat (PN?-CD), în cadrul primelor alegeri libere de dup? c?derea regimului comunist. Cu toate c? a intrat în Parlament, servindu-?i ?ara cu devotament mul?i ani, Ion Ra?iu a suferit o dezam?gire în urma insuccesului din alegerile preziden?iale. Chiar ?i în ziua de azi, mul?i români î?i amintesc de el cu simpatie, numindu-l „cel mai bun pre?edinte pe care România nu l-a avut“. Prin felul s?u de a fi, deschis ?i blajin, prin manierele elegante, impecabile, ?i stilul s?u de extrac?ie britanic? – pentru a nu men?iona idealurile sale înalte ?i munca neobosit? pentru binele ??rii – Ion Ra?iu a fost un personaj întru totul aparte pe e?ichierul politic românesc. Mul?i oameni l-au simpatizat ?i datorit? obiceiului s?u de a purta întotdeauna papion. Dragostea sa pentru acest obiect vestimentar l-a f?cut s? fie cunoscut în toat? ?ara ca „Domnul Papion“. Dar „Domnul Papion“ a fost privit nu numai cu simpatie, ci ?i cu admira?ie pentru calmul s?u perfect ?i pentru puterea de a impune lini?te ?i respect – dup? cum a dovedit ?i în timpul mineriadei din septembrie 1991, când minerii au ocupat Camera Deputa?ilor în mar?ul lor spre Pia?a Victoriei. Dup? o scurt? suferin??, Ion Ra?iu a murit la Londra în data de 17 ianuarie 2000, înconjurat de familie. Conform dorin?elor sale, a fost înmormântat în ora?ul natal, Turda. Cortegiul funerar a num?rat mai mult de zece mii de persoane.